Raluca Topor
4 Iulie 2008 de marinelas2002
Poate vă întrebaţi care este motivul pentru care în ultimele două zile mi-am transformat blogul în spaţiu de prezentare al unor cazuri dramatice. Simplu: peste oricine se poate năpusti o nefericire. O nenorocire. Chiar şi eu pot fi "eroina" unei tragedii. De fapt, am fost.
Apoi am remarcat că există o tendinţă spre dezumanizare. Sentimentele omeneşti, atunci când există, sunt luate în râs. Drept urmare, "posesorii" disimulează. Se apără. Ar trebui să ne punem un semn de întrebare: până la urmă, suntem buni? Disimularea se poate instala în fiinţa noastră devenind parte din felul nostru de a fi. "Exersând" acest mod de comportament, ne transformăm, pe nesimţite. Apatia şi nepăsarea iau locul sensibilităţii. Să nu vă fie teamă să fiţi omenoşi.
Nu trebuie să ne sperie gândul că nu putem să oferim mult. Dăruim din puţinul nostru, puţin. Cât ne permitem. Nimeni nu trebuie să se simtă umilit dacă oferă 1 leu, 10 lei sau 100 de lei. Aşadar, nu încercaţi să vă împăcaţi conştiinţa recurgând la viclenie asupra dumneavoastră înşivă. Că decât puţin, mai bine deloc. Oferiţi cât puteţi. Este suficient pentru sufletul dumneavoastră şi vital pentru fiinţa în cauză.
Există un motiv pentru care scriu aceste rânduri: acela că eu nu am contribuit cu nimic. Iar mâine voi ieşi din casă şi mă voi implica. Puţinul meu va face parte dintr-un tot magic. Mai departe e treaba lui Dumnezeu. Voia Lui!
Normal, aşteptăm "marile contribuţii" de la Casa de Asigurări.
Cu drag,
M
P.S. Raluca Topor are în continuare nevoie de noi.
Nu-i ajutam pe toti. Ajutam după cum am sugerat. Eu pe unii, tu pe alţii, alţii pe altii. Si, din când in când, diseminăm informatie.E adevarat ca trebuie mult discernamant şi siguranta. De aceea prefer sasustin cazurile din ziare decat sa dau bani atunci cand imi bate cineva la usa. Ar mai fi o solutie: fiecare oras are cazurile sale. a te implica in orasul tau e de preferat pentru ca poti urmari si verifica ce se intampla.
[Reply]
Draga Marinela, astazi am umblat pe la Primarie, pe strazi cu treburi diverse. Am vazut copii cu probleme, cu ghete speciale, cu proteze, cu masca de tifon pe fata, deci in cateva ore am vazut o multime de oameni amarati cu problema mari. Cum am putea sa-i ajutam pe toti?
Numai rugandu-l pe Dumnezeu sa-i ajute.
[Reply]
Doamne ajuta ! apelati si la fundatii au voluntari mai multi si pot strange usor fonduri si mai ales campaniile unor fundatii se folosesc de persoane celebre si asa pot sigur sa aiba succes
o vara frumoasa sa ai
[Reply]
Multumesc, skychild
[Reply]
Apreciez mult modul în care pui problema:
"există o tendinţă spre dezumanizare. Sentimentele omeneşti, atunci când există, sunt luate în râs. Drept urmare, "posesorii" disimulează."
cred că aici, avem mult mai mult de muncit decât în zona generozităţii. Disimularea, ca mecanism de autoapărare, consider că este o mare tară a lumii în care trăim. În cartea "Ritmuri Interioare", (ca şi în antologia de texte "De pe bloguri adunate şi-napoi la lume date") am pledat, între altele, tocmai pentru o altfel de abordare a dialogului cu noi înşine. Cred că înainte de a face acte de caritate cu alţii, trebuie să învăţăm să facem acte de caritate cu noi înşine: să renunţăm la disimulare, la minciună, la violenţă, furie, mânie şi alte asemenea atitudini viscerale. Într-o stare de calm, putem vedea mult mai limpede care sunt priorităţile şi putem acţiona altfel. De pe o altă poziţie, în primul rând, interioară.
Am văzut şi văd în acest articol un semn de normalitate, care mă bucură. Dar, cred că cel mai frumos este faptul că articolul e comentat, ceea ce înseamnă că începem să percepem mişcarea dinăuntrul nostru şi să ascultăm vocea interioară. Cred că aici e un mare pas înainte.
Poate că netul, dincolo de anonimat, ne va aduce şi mai mult curaj în a ne exprima sincer opiniile.
Cu stimă,
Şerban Stănescu
[Reply]
Domnule Stănescu, vă mulţumesc pentru comentariu.
Am norocul să fiu printre acele fiinţe care a reuşit să se elibereze de un anumit gen de prejudecăţi şi să mediteze asupra "sănătăţii" anumitor cutume. Maturizându-te şi introspectându-te fără a te păcăli, fără a-ţi fura singur căciula, poţi dobândi capacitatea de a fi sigur pe tine fără a deveni ostentativ şi fără a crede că eşti unicul deţinător de adevăruri.
Apoi am avut norocul să mă îndrăgostesc de psihologie,să citesc în mai multe domenii. Toate aceste informaţii m-au educat. Trăind printre semeni ai datoria să te educi continuu. Nu mă refer la erudiţie, ci la încercarea de a înţelege profunzimile şi mecanismele situaţiilor şi, odată cu această înţelegere, toleranţa pragmatică.
Cu stimă şi eu,
MS
[Reply]